Legenda spune ca Labirintul din Creta, de altfel cel mai cunoscut labirint din mitologia greceasca, a fost construit de catre sculptorul Dedal. El a fost distrus si apoi reconstruit de mai multe ori, ultima data in anul 1380 î.Hr. labirintul a fost demolat definitiv.
A existat oare labirintul in realitate? o parte dintre istorici raspund afirmativ la aceasta intrebare, considerand ca Labirintul din Creta face parte dintre minunile lumii antice, desi in timpurile cand grecii au inceput sa-si scrie istoria, constructia Labirintului nu mai exista. Cel care a intreprins o serie de expeditii, in descoperirea Labirintului, a fost arheologul englez Arthur John Evans. Atentia arheologului a fost atrasa de colina Kefala care parea ca ar ascunde ceva. In urma sapaturilor ce au durat 30 de ani a fost scos la iveala Palatul din Cnossos.
El avea structura de labirint (cuvantul derivat din grecescul “labrys”, insemnand “banda dubla”) si fusese construit timp de 13 secole, in timpul civilizatiei Minoice. La prima vedere, planul palatului pare a fi lipsit de logica: alinierea camerelor, salilor, gradinilor si galeriilor este destul de ciudata. Cu toate acestea, planul palatului se bazeaza pe o idee arhitecturala neobisnuit de sofisticata, care avea ca obiectiv transmiterea conceptului de timp infinit. Camerele comunicau intre ele prin coridoare, formand un labirint enorm. Ele erau grupate in jurul unei curti centrale si erau dotate cu sisteme de ventilatie, de luminare si de scurgere a apei. Incaperile palatului “se ascund” una in spatele alteia, astfel, de fiecare data, se deschid forme spatiale noi in fata ochilor.
Pe peretii interiori erau pictate fresce care infatisau multimea in zi de sarbatoare, scene de lupta, frumoase si elegante femei minoice. Este impresionant faptul ca aceste fresce inca mai pastreaza culorile vii, cu toate ca au trecut aproximativ 4000 ani de cand au fost pictate. Minoicii pictau cu coloranti extrasi din plante, aplicati pe tencuiala umeda, creând astfel culori permanente, indestructibile. Palatul era dotat cu bucatarii, sali de mese, bai, depozite si ateliere, acest complex urban putand adaposti, pe vremuri in jur de 100.000 de oameni.
In anul 1380 î.Hr., din motive necunoscute, el a fost parasit, insa locuitorii insulei Creta au pastrat amintiri despre minunata constructie. In insula Creta au fost gasite monede vechi, cu imaginea labirintului pe ele, ce dateaza din anul 300 î.Hr. Simbolul labirintului se regaseste si pe ornamentele palatului din Cnossos.
Celebra legenda povesteste ca Minotaurul, fiinta umana cu cap de taur, a fost inchis in inima palatului-labirint, iar el nu a putut gasi iesirea. Subiectul acestui mit este intalnit foarte des in arta: marele Picasso are o serie de gravuri cu tematica Minotaurului: Minotaurul orb, Minotauromachia, Guernica. Mitul mai spune ca regele Minos s-a casatorit cu Parsifae, iar aceasta a nascut un monstru, care avea corp de om si cap de taur, cu bot, cu par si coarne, dar acest monstru nu era multumit decat cu carne de om. Regele a trimis oameni sa il cheme pe Dedal la el si i-a cerut acestuia sa-i construiasca o cladire din care, cine intra, sa nu mai iasa, ca sa-l inchida acolo pe Minotaur, asa cum se numea copilul lui cu Parsifae. Dedal impreuna cu fiul sau Icar, au construit labirintul din Creta, in care regele Cretei, Minos, l-a inchis pe Minotaur. Banuiti ca ar fi ajutat pe Tezeu sa fuga, dupa uciderea Minotaurului, au fost inchisi in labirint de catre regele Minos. Pentru a putea evada din labirint, Dedal impreuna cu Icar au faurit niste aripi din pene si ceara si au zburat din labirint. Desi tatal lui Icar, i-a sugerat sa nu se apropie prea mult de soare, Icar fascinat de frumusetea inaltimilor a zburat cat mai sus. Helios, suparat ca oamenii pot zbura, a dat o caldura puternica, topind ceara, iar Icar cazand in apele marii Egee, lovindu-se de stancile unei insule si murind.
Pana in prezent, nu au putut fi descifrate scrierile descoperite aici. De asemenea, au ramas nedescifrate caracterele asemanatoare hieroglifelor egiptene, descoperite in insula Creta.
Un articol de George Vasiliu
Sursa: ghidturciagrecia.ro