Daca tot suntem pe dolcefarniente.ro atunci trebuie obligatoriu sa vorbim si despre Italia. Este una din tarile mele preferate (poate chiar prima pe podium) in care am petrecut deja 5 vacante (cunoscand Venezia, Roma, Sicilia, Toscana si Coasta Amalfitana) si in care planuiesc sa ma reintorc, fie sa vad locuri noi, fie sa revad ce mi-a placut mult pana acum.
Dolce far niente descrie acea stare de spirit a italienilor si acele momente in care pur si simplu nu fac nimic practic si se bucura de asta. Probabil foarte putini dintre noi merg tocmai pana in Italia pentru a gusta placerea de a nu face nimic, insa in mod sigur sunt multi (eu sunt printre ei) cei care merg acolo pentru a incerca placerea gustului bucatariei locale, a vinurilor si bineinteles a peisajelor superbe de coasta sau a stradutelor inguste din centrele oraselor vechi. Mie cel mai mult imi place sa le fac pe toate astea simultan, adica sa stau la terasa unei trattoria veritabile (eventual cu o muzica adecvata pe fundal) sa mananc si sa beau ce au ei mai bun, nu departe de stradutele inguste ale unui orasel, insa pe o faleza care sa-mi ofere o panorama superba asupra peisajului de coasta, ba mai mult, eventual si un vulcan fumegand in departare… Unde se poate face asta? Probabil in mai multe locuri (in jurul Vezuviului sau al Etnei), insa eu acum ma refeream la cel mai cochet orasel din Sicilia: Taormina!
Astazi voi vorbi despre Taormina si despre posibilitatile unui weekend romantic (sau doar relaxant) acolo, urmand ca in viitor sa va vorbesc si despre alte placeri italienesti savurate pe ulitele Toscanei sau falezele coastei Amalfitane (la sfarsitul postului am postat un link cu poze din Taormina, cine nu are rabdare sau timp sa citeasca poate sari direct acolo).
De ce tocmai Taormina, sau cum de am ajuns acolo? Pai era toiul iernii, prin Ianuarie 2011, si ma gandeam ca nu peste mult timp (sfarsitul lui Februarie) va fi ziua sotiei, si nu oricum, ci dintr-aceea cu schimbare de prefix. Asta presupune ceva special, mai ales daca schimbarea prefixului nu te incanta atat de mult (si pe muti, sau mai ales multe, asa ceva nu incanta) – situatie in care am spus ca cel mai bine ar fi ca aceasta aniversare sa aiba loc intr-un loc cat mai frumos, in care faptul ca anii trec asa repede sa nu mai conteze…
Dar unde? Eu si sotia suntem persoane iubitoare de soare, de vara… si mai peste tot in Europa erau -2 grade sau mai rau… Si timp sau bani pentru o destinatie exotica nu aveam, vroiam o evadare din realitate de 3-4 zile, insa nu foarte departe, zbor direct si nu exorbitanta la buzunar…
Studiind harta Europei, mai precis insulele sudice (exceptand cele grecesti care nu-s potrivite pentru weekend-break-uri si care oricum nu prea sunt practicabile iarna) mi-a picat ochii pe Sicilia, atat pentru rezonanta numelui cat si pentru faptul ca stiam ca WizzAir are zboruri acolo. Si pentru temperatura anuntata acolo (15-20 grade, soare). Asa ca am intrat pe site-ul WizzAir si surpriza placuta, zboruri catre Catania in zile potrivite si la preturi OK. Singura problema era Catania… orasel care din ce studiam pe net nu parea sa fie nimic extraordinar sau potrivit pentru o escapada romantica… Insa mi-am amintit ca am auzit candva ceva de Taormina (despre care stiam ca-i pe coasta estica a Siciliei). Am cautat imediat niste poze pe google si da… altceva… chiar wow (cel putin comparativ cu Catania). Asa ca am cautat hoteluri in Taormina si fiind extrasezon ne-am gasit ceva foarte elegant, deosebit de frumos chiar. Asa ca am luat biletele de avion, am rezervat hotelul si m-am preocupat apoi de transferul Aeroport – Taormina.
Mini-vacanta a fost atat de reusita si ne-a placut atat de mult incat am repetat-o si in anul urmator (2012) fix in aceeasi perioada (ultimele 3-4 zile de Februarie). Zile de februarie pline de soare, la malul marii, dar nu la plaja… Insa soare, mult soare in Februarie, si destul de cald (20 grade) la doar 2 ore cu avionul de Bucuresti…
Asa ca ce voi povesti in continuare vor fi informatiile, trairile si placerile cumulate in cele 2 experiente savurate acolo.
Sa incepem cu transferul Aeroport Catania – Taormina (sunt vreo 90-100 Km).
Referitor la acest transfer hotelul mi-a propus varinta transferului privat (90 Eur pe sens) ceea ce mi s-a parut prea scump. Mai exista si varinta mult mai ieftina cu autobuz direct, insa a picat si aia la dus fiindca autobuzul pleca fix cand ateriza avionul si urmatorul autobuz era peste 2-3 ore si nu aveam chef sa astept atat (insa am aplicat varianta asta la intoarcere cand autobuzul care a plecat din Taormina ne-a lasat la aeroport cu 2 ore inainte de decolare, deci potrivit). Oricum, orarul (si la zbor si la autobuz) se schimba an de an, asa ca studiati si luati ce-i mai bine pentru voi. Orarul autobuzelor il gasiti aici: http://www.interbus.it.
Cum am procedat eu pana la urma? Pai in 2011 am mers cu un autobuz local de la aeroport la gara din Catania de unde am luat trenul catre Taormina (atentie ca biletul se valideaza in gara, pe peron, inainte de urcarea in tren – nevalidarea se pedepseste) iar de la gara din Taormina am avut noroc sa gasim un autobuz local care ne-a dus pana sus la hotel (este foarte mult de mers, mai ales de urcat, de la gara din Taormina, care este la nivelul marii, pana in centrul orasulul, cocotat undeva sus pe niste stanci…). Totul a costat cam 25 euro amandoi. Dupa cum deja am spus, la intoarcere am luat autobuzul direct (maxim 10 euro amandoi, nu-mi mai amintesc exact).
In 2012 am facut altfel, am inchiriat masina din aeroportul Catania, mi s-a parut mai simplu asa, nu m-am mai complicat cu autobuz-tren-autobuz. Insa nu a fost chiar in totalitate mai simplu fiindca fara GPS am nimerit un pic mai greu autostrada catre Taormina (mai precis autostrada catre Messina) si a fost iarasi un pic mai complicat odata ajuns in Taormina… desi oraselele sunt mici, infrastructura (bine pusa la punct) e un pic mai complicata. Sunt sofer de ocazie, nu am masina, nu-mi place sa conduc, iar atunci cand conduc nu-mi place ca un robotel sa-mi spuna unde sa fac dreapta sau stanga, asa ca nu folosesc GPS-ul. Recunosc ca ar fi mai util, dar… imi place prea mult sentimentul ca m-am descurcat singur, cu harta in mana sau urmarind indicatoarele. Apoi complicat a fost prin Taormina si cu parcarea… Si cum in total masina + benzina + asigurarea m-au costat usor peste 200 Euro, cred ca data viitoare, a 3-a oara cand voi ajunge acolo voi lua transferul privat de la hotel… mai simplu si mai elegant de atat nu cred ca se poate. Si alimnteaza si romantismul ce se presupune savurat in weekendul respectiv!
Despre hotel acum. Pana la aceasta mini-vacanta de la inceputul lui 2011 nu pot spune ca acordam deosebita atentie hotelului in sensul ca oriunde fusesem inainte nu acordasem buget prea mare pentru un hotel cu cat mai multe stele, ma interesa sa fie curat, sa aiba baie proprie cu apa calda si cam atat, fiindca la urma urmei nu ma duceam acolo sa stau in hotel, nu? Ci ma duceam sa vizitez, sa umblu cat mai mult, sa vad si sa pozez cat mai multe…
Insa de data asta a fost un pic altfel, era Februarie (deci nu era nici o garantie de vreme buna), era o aniversare, un weekend romantic intr-o statiune cocotata pe stanca cu vedere la Etna fumegand, deci ar fi fost dragut daca am sta si intr-un loc elegant, nu? Sa savuram momentul la maxim… Dupe ceva studiu pe booking.com (pe care il consult inainte de orice deplasare, impreuna cu TripAdvisor) am gasit hotel Villa Carlotta: http://www.hotelvillacarlottataormina.com.
Mi s-a parut superb in poze si superb a fost si in realitate, mi-a trezit apetitul pentru hotelurile de tip boutique (insa care din pacate sunt destul de greu accesibile in sezon, financiar vorbind… nu-s chiar pentru tot romanul calator cu venit bunicel, dar totusi modest la nivel european). Insa in februarie Villa Carlotta a fost accesibila, m-a costat in jur de 400 EUR cazarea pe 3 nopti (camera superiaora chiar, cu vedere la mare). Si zic eu ca s-a meritat, serviciile au fost la maxim (din cate am observat, cea mai ieftina camera vara cam sare de 300 euro pe zi). Hotelul chiar arata ca in poze, micut, cochet, nu poti sa nu admiri decoratiunile cu miros aristocrat din holuri, sala de lectura vintage cu vedere larga catre mare, restaurantul cochet ce servea cel mai interesant si bogat mic-dejun (inclus in pret) sau ideal pentru cina romantica la lumanari cu muzica in surdina si cu osparari ce reactionau si la cea mai discrete privire a ta. Bineinteles la tot pasul (si totusi discret) personalul hotelului mi-a dat senzatia ca-s parte dintr-un film american cu bogatasi filmat prin riviera franceza, insa totul a culminat cu camera, mare, luminoasa, pe colt, cu vedere in doua parti – odata cu vedere la mare si odata cu vedere la Etna, decorata cu un mobilier perfect in ton cu restul elegantei hotelului si bineinteles o baie pe masura, fara sa mai intru in detalii tehnice aici…
Locatia hotelului este perfecta, pe de o parte sub 5 minute pana la autogara din Taormina (autobuz de la/catre aeroport) pe de alta parte foarte aproape de centru, la 4-5 minute de mers pe jos de parcul statiunii (“Giardini della Villa Comunale”), un loc cu vegetatie luxurianta si cu privelisti “breathtaking” si apoi dupa parc mai sunt cateva stradute si urmeaza strada principala, pietonala (Corso Umberto).
In periaoda ce am stat acolo acolo in 2011 (2 zile intregi si ceva jumatati, adica 3 nopti) am prins si ploaie intr-o zi (in cealalta zi intreaga a fost soare complet si peste 20 grade). Insa in ziua cu ploaie am stat mai pe langa hotel si stand noi asa in sala aia de lectura (o camera cu vedere larga la mare, cu lumanari parfumate, cu potpurii de toate felurile, cu canapele si carti imprestiate peste tot) si rasfoind o carte cu poze am aflat ca acest hotel face parte din grupul “Small Luxury Hotels of the World” (http://www.slh.com) – rasfoiam de fapt catalogul acestui grup hotelier – si ca in Sicilia mai exista un astfel de hotel – tot in Taormina – si se cheama Villa Ducale. Ulterior am aflat ca patronii sunt aceeasi, si cum ne-a placut atat de mult aici, am zis ca trebuie sa incercam si celalalt hotel al lor.
Asa ca a doua oara, in 2012 nu am mai luat la Villa Carlotta, ci la Villa Ducale: http://www.villaducale.com.
Si aici epitetele sunt cam la fel, realitatea este la fel ca in poze, cu cateva mentiuni: camera a fost totusi mai mica aici, dar personalul hotelului inca si mai atent si amabil, iar locatia complet diferita: pe de o parte superba fiindca era la o altitudine destul de mare si toate camerele aveau vedere catre mare si Etna in acelasi timp (la fel si restaurantul) insa pe de alta parte era totusi destul de departe de centru… Sa ajungi in statiune trebuie coborat destul (vreo 20 minute) ceea ce nu e asa mare problema, insa inapoi, la urcat… Bine, hotelul pune la dispozitie si transport gratuit cu o masina a lor, la anumite ore (destul de des si convenabil) insa chiar si asa, ai senzatia aia ca depinzi de altcineva…
Oricum, tragand linie, intre aceste 2 hoteluri, desi Villa Ducale a fost mai mult decat OK, data viitoare voi merge tot la Villa Carlotta.
Am vorbit totusi poate cam mult despre cazarea de acolo, poate am parut putin lipsit de modestie (sau chiar mai rau de atat), oricum intentia nu a fost asta, intentia a fost de a va convinge ca daca vreodata planificati un weekend romantic atunci cazarea nu este un aspect la care sa faceti economie si, mai mult de atat, daca planificati Taormina, si daca mai e si extra sezon, si aveti 150-200 EUR in plus, atunci eu va recomand mai mult decat pot exprima in cuvinte unul din aceste 2 hoteluri incercate de mine, experienta va fi deosebita, poate chiar unica daca nu sunteti chiar obisnuiti cu astfel de tratatii in concedii.
Bun, ce se mai poate face in Taormina in afara de a sta la un hotel cochet cu vedere la mare si la munte? Bineinteles, se poate face ceea ce spuneam la inceputul articolului: savurati o mancare excelenta pe o terasa cu vedere la mare si la Etna nu departe de stradutele Taorminei. Insa despre aceste mici placeri voi vorbi un pic mai la final, acum sa trecem in lista cateva obiective concrete ale locului.
Pai de departe cel mai frumos mi s-a parut parcul (“Giardini della Villa Comunale”) cu o vegetatie bogata chiar si in Februarie, cu vedere catre coasta (spre Etna) si cu soarele stralucind in apa si cu 2 papagali (intr-o cusca ce-i drept) ce te vor intampina cu “Hello” de la distanta (insa vocabularul lor se opreste aici, oricat am incercat nu am mai smuls al cuvand de la ei…).
Apoi ar urma “Teatro Greco”, site arheologic, istorie, etc… de asemeni cu peisaje frumoase, catre dealurile opuse marii si, bineinteles, catre Etna – de fapt cam totul in Taormina are vedere catre Etna, asa ca o sa incerc sa nu mai precizez asta pe viitor 🙂
Obiectiv in sine este intreaga Taormina, orasel ce-l parcurgi in 20 min de la un capat la altul pe drumul pricipal si pietonal Corso Umberto (presarat cu magazine, restaurante/terase si gelaterii). Bineinteles farmec si mai mare au stradutele adiacente, pline de suprize.
Pe la jumatatea lui Corso Umberto se afla piata principala (si centrul efectiv) cu biserica, terasa si deschidere larga la mare si… ati ghicit, Etna. De aici privind in sus veti zari pe un varf de stanca ceva ce par a fi niste ruine si veti dori sa urcati acolo fiindca va imaginati ca privelistea va fi si mai si. Si nu va inselati daca faceti asta, insa aveti de urcat ceva, si ajungeti langa o manastire (fara acces in curte) insa cu privelite frumoasa in jur (si astfel ajungeti in zona in care se afla Villa Ducale de care am vorbit mai devreme).
V-ati prins, astea cam sunt obiective cam de o zi, o zi jumatate maxim… Ce am mai facut eu in celalalte zile, mai ales ca am fost acolo de doua ori? Pai, pe langa faptul ca am incercat “dolce far niente” pe la cate o terasa cu pizza si vin bun (si cu vedere deja stiti voi catre ce…) am mai si iesit din Taormina. O varianta frecventata de multi ar fi o excurtie la Etna. Noi nu am optat pentru asta, parea departe si mai complicat mai ales din cauza anotimpului (o fi fost soare in Taormina, dar Etna de la jumatate in sus era cuprinsa de iarna).
Noi am mers mai pe aproape. In 2011 am urcat in Castelmola, se afla fix deasupra Taorminei cam la 30 min cu autobuzul local (luat din Taormina). Acest Castelmola este un catun deosebit de interesant, este pietonal in intregime (autobuzul si toate masinile opresc la intrare la poarta) il parcurgeti in 10 minute si va bucurati de privelisti de la inaltime maxima catre dealurile Siciliei si catre Taormina. Noi am gasit un fel de terasa deschisa pe acoperisul unei case si am stat acolo la o cafea, va imaginati panorama absoluta de care am beneficiat…
Apoi in 2012 cand am inchiriat masina am fost untr-un alt satuc ceva mai departe putin si nu stiu daca se poate ajunge si cu transporul in comun (cred totusi ca se poate). Satucul se cheama Forza d’Agro si l-am decis pur ochiometric inainte de plecare, observand cateva poze pe Google Earth. Mai mare decat Castelmola, Forza d’Agro m-a impresionat destul de mult prin linistea si peisajele ce le ofera (bine, v-ati prins, “peisaj” este cuvantul cheie aici, cam pentru asta te duci acolo in Februarie si cam asta apreciezi cel mai mult).
Mi-a placut mult si biserica satului si zona din jurul ei, ca apoi sa aflu (cateva luni mai tarziu, acasa, vazand un documentar despre Sicilia) ca fix acolo, in Forza d’Agro s-au filmat destule secvente din Godfather, inclusiv la biserica cu pricina. Deci aviz fanilor filmului…
Asa, acum ca am trecut in revista obiectivele de vizitat, haideti sa ne relaxam si sa ne gandim ce se mai poate face intr-un weekend romantic (sau macar relaxant) in Taormina, dupa “hei rup”-ul re rigoare de pe la obiective. Pai asa cum mentionam si la inceput… cel putin pentru gurmandul din mine unul dintre motivele foarte puternice pentru care ma duc in Italia este legat de bucataria lor, de placerea de a lua cate o cina intinsa pe 2 ore, intr-un decor precum cele din filmele idilice americane cu subiect italian, sau cate un pranz, mai ales in Taormina, la cate o terasa cocotata la foarte multi metri deasupra marii…
In prima mea excursie in Taormina, deci in 2011, am mancat acolo cea mai buna pizza din viata mea. Relativ simpla: mozzarela, sos, gorgonzola si proscitto crudo. Acompaniata cu vin roze din belsug… A fost momentul magic in care am aflat ce inseamna pizza adevarata.O adevarata epifanie. Tot ce mancasem pana atunci (in Romania sau alte tari) au fost doar imitatii palide. Puteam sa dau deoparte gorgonzola si proscitto si cred ca tot cea mai buna pizza ramanea. Erau suficiente blatul, sosul si mozzarela… Greu de explicat in cuvinte.
Bineinteles ca ne-am intors acolo si in 2012 si am gasit locul la fel de cochet, aceeasi 2 oameni serveau aceeasi pizza buna. Regret ca nu am retinut cum se cheama. Cum mergi pe Corso Umberto (dinspre nord spre Catania) pe partea stanga, undeva inainte de piata, pe un perete este meniul si niste poze cu terasa (care nu e vizibila de pe Corso), intri prin “gangul” ala, cobori niste scari (vreo 10 m in total) si gata, ai ajuns. Si chiar daca nu nimeresti acolo, sunt convins ca si in alta parte poti trai experiente asemanatoare. Cum am patit noi, cand dorind sa incercam si altceva la o cina am intrat intr-un restaurant cam pustiu la ora aia (nu era inca ora 19:00) undeva aproape de parc – nici la asta nu am retinut numele, dar stiu exact unde se afla :). Patronii ospatari, bucurosi de primii oaspeti pe seara aia nu stiau cum sa ne mai cocoloseasca. Probabil cel mai greu e pana intra primii, ca apoi vin si altii (cel putin atunci, pana ne-a venit noua comanda au mai aparut vreo 5 cupluri, care initial au aruncat cate un ochi pe geam si fiindca au vazut ca deja este cineva, au intrat si ei – cei drept si eu mai am obiceiul asta, daca la un local vad ca nu e nimeni, ma gandesc ca e prost si nu ma risc, dar in seara aia in Taormina m-am riscat si bine am facut). Sotia a mancat acolo niste paste cu fistic pe care le-a tot pomenit si pe care le va pomeni toata viata. Iar eu am luat un platou (in meniu scria de 2 persoane, insa am crezut ca nu-i mai mult o gluma, insa era pe bune, chiar era pentru 2 persoane mancacioase) de sea food, adica vreo 3-4 pesti din diverse specii, creveti, caracatita, scoici, calamari, icre si tot ce mai deriva de aici. Platoul arata atat de bine ca toti ceilalti barbati care aparuse dupa mine (si care nu se hotarase inca sa comande) cand l-au vazut s-au decis imediat ce vor. Si totul a mers perfect cu o minune de vin alb de prin nordul Italiei.
As putea continua, insa imi imaginez ca poate nu toata lumea a servit deja masa azi si poate… cine stie… asa ca nu mai insist pe descrieri gastronomice.
Ca o paranteza, bineinteles, tot ce am descris eu mai sus nu a fost chiar ieftin. Nici exorbitant, insa totusi trebuie sa mergi cu cativa euro la tine in astfel de localuri, unde mancarea este cat de cat veritabila. Am auzit pe cineva ca a mancat la Roma cea mai proasta pizza… Pai da, cand te duci acolo unde vezi ca e cel mai ieftin si dai doar 5-6 euro pe o pizza si nu te intereseaza ca bucatarul din spate e vreun imigrant african, atunci cam asta primesti. Si eu am mancat in Roma o pizza proasta, cu ciuperci de la conserva chiar (blasfemie) la o terasa dintr-un parc destul de central, insa nu era ceva cu specific… pentru cei de acolo nu conta traditia sau satisfactia clientului, erau centrali si aveau oricum mai multi clienti decat puteau duce. A doua zi am mancat in aceeasi Roma o pizza excelenta (la fel ca aia din Taormina) la o taverna asa mai ascunsa, mai mica, cu bucatar din ala mosneag italian care nu-ti zambeste nici sa-l pici cu ceara, insa care isi stie meseria si cuptorul…
In Taormina, fiind orasul asa micut, nu trebuie cautat asa mult un loc bun pentru a manca, cam toate sunt bune (cred, eu cel putin nu am avut ghinion) insa cu preturi… de Taormina (adica mai mari decat in restul Siciliei, spun asta din auzite fiindca despre restul Siciliei nu stiu nimic, decat doar ce am vazut pe drumul aeroport – Taormina). Si apropos de drumul aeroport – Taormina, a fost o ocazie suficienta sa-mi dau seama ca am decis foarte bine alegand Taormina peste Catania, desi poate am scos din buzunar suma dubla. S-a meritat – incercati si voi!
Cateva poze pentru a sustine cele scrise mai sus: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.196481273830433.67710.100004056847573&type=3&l=16cee6b06a