In articolul ce urmeaza voi impartasi cateva impresii despre o alta zona frumoasa cu care se mandreste tara noastra, o statiune care a devenit tot mai populara si mai apreciata in ultimii ani, Ranca.
Aflata in nordul Olteniei – judetul Gorj, la poalele varfului Papusa, in masivul Parang, mai exact langa orasul Novaci, Ranca ofera un peisaj spectaculos, cu paduri bogate, platouri montane, imprejurimi cu pesteri, izvoare si trasee turistice iar in perioada iernii atractia este in crestere prin dezvoltarea domeniului schiabil. Cand ne apropiem de statiune, altitudinea creste pana la 1600 de metri, culminand cu varful Papusa (2135 m) pentru cei ce vor sa exploreze mai mult zona, bucurandu-se totodata de o priveliste deosebita asupra statiunii si a Transalpinei, unul dintre cele mai frumoase drumuri din Europa, care strabate si Ranca. Nasterea statiunii montane este undeva prin anii ’30 cand au rasarit primele cabane, dar dezvoltarea cu adevarat de amploare a inceput doar de cativa ani.
Dar daca povestesc despre aceasta regiune, poate ca trebuie semnalat sau reamintit fenomenul ce se petrece in sudul provinciei, acolo unde se vorbeste despre ‘Sahara Romaniei’ din cauza procesului de desertificare. In urma schimbarilor climatice, a secetei, aici ar fi fost nevoie de impaduriri masive, insa, din pacate, s-a facut tocmai opusul, au aparut defrisari ilegale si excesive, terenul devenind tot mai arid, afectand totul, de la peisaj pana la agricultura. Ce a urmat si mai urmeaza este doar imaginea tacuta si dureroasa a copacilor retezati si a desertului care devine tot mai mare, inghitind ce este in jurul sau. Am pomenit despre aceste lucruri nu doar ca o paranteza, ci pentru a trezi un pic constiinta turistului bucuros de calatorie, a afaceristului incantat de imbogatirea pe seama distrugerii naturii sau a omului de rand, care daca nu are puterea de a mai repara ceva, poate totusi sa conserve ce a mai ramas. Cuvintele au puterea lor, mai mult sau mai putin limitata in cazul de fata, dar omul binecuvanteaza locul iar locul la randul sau poate oferi binecuvantare.
Dar sa revenim la destinatia de azi. Am vizitat Ranca pentru prima oara anul acesta in luna martie, cand deja in aproape toata tara primavara se instalase cu soare, ghiocei, branduse, pomi inmuguriti si temperaturi de 20 de grade. Deci placut de cald.
Excursia a fost spontana, o calatorie de week-end, care a imbinat placerea drumului in sine, a relaxarii de sfarsit de saptamana cu bucuria sportului inca de sezon, schiul. De altfel, Ranca alaturi de Vidra sunt cam singurele statiuni, unde la momentul redactarii acestui articol, inca se mai poate practica schiul, mai ales in conditiile unui sezon de iarna foarte slab in ninsori, lucru care a afectat turismul din statiunile de obicei mult mai frecventate de pe Valea Prahovei. Cand am pornit spre statiune, din loc in loc am admirat brandusele, am simtit aerul de primavara si soarele stralucind puternic. Stiam ca la destinatie voi gasi zapada, dar parca tot a fost o surpriza sa vad cum, cu doar cativa km inainte de statiune, peisajul s-a schimbat brusc, devenind alb, imprejur erau crestele muntilor, brazii inalti iar in departare palcuri de cabane, pensiuni. Eram pe soseaua inalta, serpuita, ce ducea catre mai multa zapada, aerul devenea mai rece, mai rarefiat si bucuria tot mai mare. 🙂
Sederea a fost scurta, dedicata in special ultimelor zile de schi din acest sezon, practic un week-end petrecut pe partie, unde am avut zapada excelenta si soare bun de bronzat. Din ce am vazut, partiile erau bine amenajate, instalatiile pe cabluri moderne, nocturna functionala pana la 9 seara, iar peisajul din varful partiei incantator. Vremea splendida a adunat multi turisti, majoritatea de prin acele parti, nefiind insa prea aglomerat cum se intampla prin alte statiuni. Per ansamblu am doar impresii pozitive despre Ranca: o zona turistica mai ‘aerisita’ din multe puncte de vedere, perspectiva mai larga asupra muntilor, datorita altitudinii, fara forfota si zumzaiala turistica specifice statiunilor mai cunoscute (desi probabil in plin sezon este valabil si aici), la pensiunile in afara perimetrului partiilor este destula liniste si chiar te poti relaxa si nu in ultimul rand, preturile la cazare, restaurante si ski-pass-uri sunt mult mai mici decat in alte statiuni montane.
Aceasta a fost Ranca in luna lui Marte, purtand inca haine de iarna, dar in speranta unei reveniri anul acesta si ca o avanpremiera, voi posta cateva poze superbe de la prietenii care au mai calatorit prin aceste parti de tara si au descoperit mai mult din salbaticia si frumusetea meleagurilor gorjene.
