Peisajul perfect din Caraibe, asa cum il vazusem doar in filme si poze – in insula Saona
In a doua jumatate a lui Noiembrie 2013 am petrecut un concediu in Republica Dominicana, mai precis in Punta Cana (plaja Bavaro) probabil zona cu cea mai mare densitate de turisti din acea tara, zona cu cele mai multe oferte si cea in care merg cei mai multi romani.
De foarte tanar visam sa ajung macar odata in “Caraibe”, dorinta alimentata de filmele si imaginile exotice ce le vedeam de acolo, iar anul trecut am zis ca ar fi momentul sa mergem (eu si sotia).
Asta dupa ce in Martie acelasi an 2013 am petrecut un foarte frumos concediu in Thailanda. Acum nu stiu daca a fost cea mai buna idee sa merg in Caraibe la cateva luni dupa Thailanda. La inceput mi s-a parut cool ideea de a vedea 2 poli ai exotismului in acelasi an. Insa odata ajuns in Caraibe comparatiile cu Thailanda le faceam aproape involuntar si in plus multe din efectele de “wow” pe care ar fi trebuit sa le am in locurile alea erau oarecum anulate ca tocmai ce mai vazusem ceva asemanator destul de curand…
Nu zic acum ca Thailanda seamana cu Rep Dominicana (fiindca NU seamana) sau ca in Thailanda ar fi mai fain decat in Rep Dominicana, zic doar ca foarte probabil primul loc cu adevarat exotic pe care il vei vizita iti va ramane intiparit in minte destul de puternic si daca ceva asemanator va urma imediat dupa, atunci e posibil sa nu fie savurat la maxim.
In fine, dupa ce ne-am intors din Thailanda (care mi-a placut teribil de mult, desi nu am vizitat decat zona Krabi si acolo mai mult doar partea de litoral) am zis ca daca tot putem, hai sa mergem si in Caraibe sa vedem cum e si acolo. Initial as fi vrut sa merg intr-o insula cat mai mica si mai nedezvoltata turistic din acea zona, insa dupa ceva studii am vazut ca asa ceva e mai complicat (partea de zbor, cazare) si chiar mai scump, iar fondurile erau deja destul de limitate. Au ramas in cursa Jamaica, Cuba si Rep. Dominicana (destinatii in care se putea ajunge cu charter din Europa). Am studiat pachetele unor agentii de turism romanesti si straine, am eliminat Cuba (pe motivul probabil considerat stupid de multi si anume ca e prea aproape de Florida, iar eu vroiam ceva cat mai “caraibian”) si am eliminat si Jamaica (desi din toate cele 3 destinatii asta era cea mai in inima Caraibelor) insa am avut feelingul ca totusi nu e chiar atat de safe pe cat as fi vrut eu (sigur e o destinatie OK, insa trebuie sa ai ceva mai multa grija, trebuie sa-ti aranjezi dinainte unele aspecte, iar eu nu mai aveam energia pt asta).
Asa ca a ramas Rep. Dominicana si, desi poate dezamagitor pt “aventurierul” din mine, am ales chiar Punta Cana, adica fasia aia cu sute de hoteluri gigant all-inclusive, un fel de Antalya de peste ocean. Am ales pana la urma sa fie cat mai simplu, sa stau la un hotel bun cu servicii si mancare pe masura si de acolo sa fac cateva excursii optionale si sa vad cate ceva din zona aia a tarii.
Apoi am renuntat sa mai iau pachet prin agentie. Ma enerva destul de tare ideea unui charter din Madrid sau din Frankfurt/Munich. Fiindca stiu ce inseamna charter: desi se intampla rar, totusi se mai intampla sa-si modifice ora de zbor si ca sa fii sigur ca totul e OK ar fi sa mergi acolo cu o zi inainte, iei o noapte la un hotel langa aeroport si apoi in ziua plecarii esti pe faza inca de dimineata.
Plus ca pachetele erau de 7 sau 14 zile. Prea putin sau prea mult pt mine. Eu vroiam 9-10 zile.
Asa ca am renuntat si m-am pus pe cautat de unul singur. Variante de zbor nu sunt multe, insa am gasit-o pe cea ideala pt mine, cu Air France (au zboruri zilnice din Paris catre Punta Cana). Adica am luat bilet Bucuresti – Punta Cana (cu escala de 2 ore la Paris). Astfel timpul masurat de cand am iesit de acasa din Bucuresti si pana am aterizat la Punta Cana (cam 14-15 ore) a fost sub jumatate decat timpul masurat la fel in situatia in care imi luam charter din Madrid sau din Germania si zburam acolo cu 12-24 ore inainte sa fiu sigur ca nu-l pierd. Insa pretul la cursa Air France nu a fost chiar mic: a fost 900EUR/pers, adica cat un pachet intreg (zbor + cazare/7 nopti) la multe din agentiile care ofereau charter acolo. Asadar strict finainciar vorbind nu a fost o afacere, insa avantajul a fost ca mi-a adus plus de confort si am putut zbura acolo fix in zilele in care am vrut eu (plecare joi, intoarcere duminica). Asadar trebuie sa aveti in vedere ca exista si alte variante decat pachete de la tur-operatorii straini, desi, este adevarat, strict finainciar vorbind probabil de la ei ar fi cel mai convenabil (insa nu si cel mai confortabil)
Apoi hotelul. Asa nu e decizie usor de luat. Daca te duci undeva prin Europa unde ai multe de vizitat atunci hotelul nu mai este chiar atat de important, fiindca te duci sa vizitezi, nu sa stai la hotel, nu? Insa filozofia asta nu merge si acolo fiindca in Punta Cana 99% din hoteluri ofera totul, adica de la pensiune completa pana la plaja si gradina prin care sa te plimbi. Si de multe ori nu e chiar OK sa iesi din curtea hotelului tau (care de multe ori e de marimea unui orasel de la noi) si sa te duci tu de aiurea sa faci plaja unde iti place mai mult cum atarna palmierul…
Eu de exemplu am vrut sa merg pe o astfel de plaja pustie, nesupravegheata, care era urmatoarea dupa urmatorul hotel de langa noi si era acolo un paznic care nu ne-a lasat sa trecem pe motiv ca nu este sigur pt noi, ca pot fi hoti….
Deci pt hotel: Tripadvisor, Booking.com, bloguri, forum-uri, etc… Oferta este foarte bogata, depinde de fiecare, de gust si de buzunar.
In final am decis “Barcelo Bavaro Beach – Adults only”. Si am facut o alegere excelenta din toate punctele de vedere. Hotelul este (fireste) din lantul Barcelo si partea aia cu “Adults only” este interesanta (si intalnita la mai multe lanturi de acolo) adica nu este permis accesul decat persoanelor peste 18 ani. Mai concret de cele mai multe ori hotelul este fie divizat in 2 (“adult section” & “family section”), fie sunt de fapt 2 hoteluri cum a fost in cazul nostru (langa noi era “Barcelo Bavaro Beach Deluxe” care era acelasi lucru, insa pt familii/copii). Astfel daca nu ai copii (sau daca ai dar vrei sa evadezi pt cateva zile) hotelurile astea Adults Only sunt foarte potrivite fiindca este multa liniste, la piscina mai ales, insa si la masa, plaja, peste tot. Nu mi-am dat seama de asta decat dupa ce am facut o vizita celuilalt hotel (“Barcelo Deluxe”) si m-a izbit o forfota si o agitatie greu de descris. Si parca nu aia mici faceau atata galagie (cel putin nu la piscina) cat tot aia mari care se dadeau in stamba si parca isi varsau toate frustrarile acolo la pool bar.
In fine, ideea este ca daca stai la Adults Only ai access nelimitat si la partea cu Family (ceea ce este OK fiindca majoritatea restaurantelor bune si a atractiilor de seara tot acolo sunt). Si cei de la Family puteau veni la noi daca vroiau, dar fara copii. La “granita” erau paznici care nu permiteau accesul cu copii (nici pe plaja, nici in curtea/gradina hotelului).
Plaja hotelului Barcelo Bavaro Beach – Adults Only
Piscina de la Barcelo Bavaro – Adults Only
Despre hotelul asta o sa incerc sa nu spun prea multe fiindca nu e scopul acestui articol. Esentialul este ca se intinde pe un domeniu imens, deci senzatie maxima de spatiu (cladirile au numai 2 etaje peste parter si sunt decent rasfirate), gradinile sunt OK si plaja este superba. Exista un trenulet intern care il leaga cele 2 hoteluri “infratite”, ceea ce era o chestie buna fiindca distanta nu e chiar mica (si uneori, la cina, doamenle mai purtau tocuri…).
Marele plus din punctul meu de vedere au fost restaurantele “a la carte”. Am mancat la restaurantul bufet doar in seara in care am ajuns, iar mancarea era ca de bufet, adica “overcooked” (cu mici exceptii), insa multa, multa, multa, adica risipa (ceea ce intr-o tara saraca era parca un pacat pe fata, iar cei/cele care lucrau acolo taxau asta cu priviri aspre aruncate celor care lasau destula mancare in farfurii/pe masa, mancare inceputa si neterminata, deci de aruncat. Si i-am inteles, multi de acolo nu-si permit sa manance asa ceva, sau in mod sigur au pe acasa copii, parinti sau bunici care in tara lor nu ajung sa manance asa bunatati de care europenii si americanii isi bat joc la hotel).
Astfel ca restaurantele a la carte de acolo sunt o binecuvantare: nu se face risipa de mancare, calitatea si prospetimea sunt net superioare, servirea la fel, decorurile sunt de cele mai multe ori (in functie de restaurant) foarte elegante, mult peste ce te-ai astepta sa gasesti la un all inclusive (oarecum ceva ce nu prea ai sa gasesti la un all inclusive in Europa).
La “Barcelo Bavaro Beach – Adults Only” sunt doar 2 restaurante a la carte (din care unul superb: Chez Gourmet), iar celalalt destul de slabut.
Insa la “Barcelo Bavaro Beach Deluxe” (Family) sunt mult mai multe. Si bineinteles sunt pe specific. Noi am mancat la cel spaniol, la cel mexican si la cel pescaresc. Nu am incercat italian sau Steak House (nu am mai apucat, nu ca nu am fi vrut). Mai erau inca 2 cu taxa de intrare: frantuzesc si japonez (sushi)
Toate superbe, mancare sublima, iar cel spaniol avea un decor de ziceai ca esti la unul din cele mai elegante localuri din Bucuresti.
Si cand zic mancare sublima ma refer si gatita corect, insa ma refer si la ce gaseai in meniu: homar, creveti proaspeti (orice era sea food era proaspat), escargot (melci), muschi adevarat de vita (facut in cele 3-4 cele mai celebre feluri ce nu la mai insir aici).
Si vinul era OK, cel care era inclus / gratuit era un vin din Chile (si alb si rosu). Restul de vinuri erau contra cost si deloc ieftine. Insa nu a fost nevoie, cel gratis din Chile a fost excelent.
Singura conditie la aceste restaurante este sa-ti faci rezervare cu 1 zi inainte (si, dupa cum am spus, cu exceptia celui francez si japonez, toate celalalte erau complet incluse in pachet).
Inca o conditie foarte importanta: imi amintesc ca exista un dress code, cel putin pt barbati: fara “open shoes” (slapi/papuci) si fara pantaloni scurti. Pt femei nu-mi amintesc sa fi fost vreo restrictie.
Mancare de top, briza oceanului de dupa cina, freamatul palmierilor in bataia vantului, aerul placut de bland si muzica superba (de Lounge) de la boxele discret ascunse prin iarba (de pe tot domeniul hotelului) au facut ca acele seri petrecute acolo, acele cine elegante si romantice sa ramana permanent in amintirea noastra, am sa oftez inca mult timp de acum incolo dupa serile alea…
Acasa nu am cum sa recreez asta … chiar daca sunt restaurante care au mancare asemanatoare (bine, cu milioane bune scoase din buzunar) totusi briza si palmierii nu sunt pe aici… Si nici acei ospatari creoli super simpatici si amabili (desi multi nu asteptau bacsis, politica hotelului era clara “no tips”, desi nu te refuza nimeni daca mai dadeai cate un dolar unde erai chiar foarte multumit de servicii).
Prin gradina hotelului
Granita dintre plaja hotelului si plaja publica
Ah, ceva important, am uitat sa mentionez ca hotelul asta nu a costat o avere. Nu-mi mai amintesc exact cat (ceva parca in genul 1400Eur/2 pers / 9 nopti). Deci a meritat din plin, numai avand in vedere ce calitate ofereau restaurantele a la carte. In plus, camere mari, spatioase si luminoase, curate (relativ, fiind zona tropicala inevitabil unele insecte isi faceau aparitia), mini-bar in camera (umplut gratis, insa cu nimic senzational). Gradinile – in care am vazut si pasare Colibri, piscinele si plaja au fost si ele de calitate cel putin multumitoare.
Si hotelul l-am luat pana la urma prin agentie. Dupa ce m-am decis asupra lui si am vazut pretul pe booking.com am dat mail si la cateva agentii mai mari sa cer pret de la ele. Si m-am oprit la TUI Travel, care avea cu 200EUR mai putin decat Booking.com, cu diferenta ca pe booking era free cancelation, insa nu a mai contat fiindca era o luna pana plecam, avionul era deja luat si nerambursabil, deci am anulat rezervarea facuta cu vreo 5 luni inainte pe Booking si am platit la TUI. Si am mai luat si transfer aeroport-hotel tot prin ei.
Zborul de la Paris la Punta Cana a fost cu un Boeing 747 (din ala cu 500+ de locuri) si a fost plin la refuz, atat la dus cat si la intors. Dupa cum am mai spus, prea multe variante de zbor nu sunt (cel putin cu curse de linie). Eu am gasit doar Air France plus inca o companie ce zbura din Zurich (o sub-divizie a SwissAir).
Aeroportul din Punta Cana e simpatic, este in aer liber (cu un acoperis “din paie” si ceva ventilatoare) si ai de stat minute bune la coada pt viza (mai ales cand vii odata cu 500 oameni numai de la zborul tau) insa acest aspect nu are cum sa te deranjeze prea mult.
Acolo am avut in buzunar doar dolari americani si a fost mai mult decat suficient.
Bun, am vorbit despre mijloace, despre zbor, despre hotel, hai sa vorbesc totusi si despre tara si oamenii aia. Insa in nici un caz nu sunt in cea mai buna masura a dau cea mai completa parere despre Rep Dominicana si despre oamenii de acolo avand in vedere ca 90% din timp am stat in domeniul hotelului. Singurele ocazii cu care mi-am putut forma o astfel de parere au fost cele 2 excursii de cate o zi fiecare pe care l-am facut (una pe Insula Saona si cealalta pe Insula Catalina). Ar fi trebuit sa fie si o a 3-a excursie, ceva mai palpitanta (fiindca era cu avion cursa interna) in peninsula Samana, insa am renuntat din cauza ca in ziua aia parea destul de innorat (si excursia era destul de scumpa asa ca am preferat sa nu o facem avand in vedere ca vremea nu era cea mai potrivita).
La modul general nu pot spune decat ca excursiile au meritat la maxim si daca va duceti trebuie neaparat sa faceti excursii, poate chiar mai multe decat am facut eu. Sa mergi pana acolo si sa stai doar la hotel (oricat de superb ar fi el) este probabil un pic cam ilogic. Pot spune ca doar in cele 2 zile de excursie am simtit cu adevarat ca sunt in Caraibe – si de fapt asa a si fost in realitate, insulele Saona si Catalina sunt in Marea Caraibelor in timp ce Punta Cana este la Oceanul Atlantic.
Satuc in Insula Saona
Plaja pustie in Saona
Excursiile se organizeaza dupa modelul clasic: dimineata vine o masina si te ia de la hotel si de duce (vreo 60km) pana La Romana si de aici imbarcarea pe barca pt insule. Eu excursia la Saona am rezervat-o inca de acasa (nu platit, doar rezervare cu mail de confirmare) si am mers cu Captain Gringo care conform Tripadvisor pare cel mai bun – pot confirma ca asa este. Va recomand din plin, vizitati si http://www.saona-tours.com – nu este excelent pus la punct insa va da o idee despre ce excursii face si date de contact. Desi ii vei scrie in engleza, el iti va raspunde in spaniola, insa oricum va descurcati. Eu am luat excursia “Saona Explorer (ecologica si personalizata)” si a fost SUPERB, a fost cea mai misto excursie de acest gen din viata mea (si am facut destule) si sa va spun de ce: am fost grup limitat de 10 oameni (+ 3 angajati ai lui Captain Gringo, el personal nu cred ca mai iese pe teren), am avut barca de mare viteza, am avut rom si cola la discretie, am avut soferul barcii nebun de glumet (tot felul de scheme de-ti crestea adrenalina la maxim), am avut cele mai misto si deloc aglomareate 2-3 opriri pe insula si am avut si cel mai rustic pranz inclus, pe plaja, cu homari la gratar (ca fel principal, plus ceva carne de porc, legume garnitura si ananas proaspat desert). Si rom cat puteai duce…
Iar insula in sine este si ea superba, singurul regret a fost vremea: am prins o zi innorata chiar si cu mici ploi trecatoare si doar cateva minute de soare in total, insa tot incredibil de frumos a fost (si este mare diferenta intre tarmul de la Marea Caraibelor si cel de la 60km distanta de la ocean). In principiu in orice excursie pe insula Saona se sta vreo 2 ore pe o plaja pustie, apoi se merge pe alta o plaja de unde se poate vizita si un sat traditional (se ia si pranzul pe acolo) apoi se mai merge la o “piscina naturala” adica o zona langa insula cu apa de 1-1.5 m adancime (pe o suprafata foarte intinsa) in care te balacesti cu maxima placere si admiri si fauna acvatica: stelute de mare foarte multe si colorate, iar eu am vazut chiar si o pisica de mare, insa de talie mai mica, nu din aia uriasa.
Alta plaja pustie din Saona
Satucul din Saona, vedere dinspre plaja
Peisaj caraibian idilic in Saona
Cum am spus in plan ar fi fost excursia in peninsula Samana (tot cu Captain Gringo) insa fiindca in acea zi vremea se anunta tot noroasa, am renuntat. Am luat in schimb, in alta zi, excursie in insula Catalina care e localizata cam aceeasi zona cu Insula Saona, deci cam acelasi lucru, doar ca aceasta insula e mai mica decat Saona. Din pacate Captain Gringo nu avea excursii la Catalina. Asa ca am fost la zona de birouri de turism a hotelului unde aveau birouri zeci de reprezentanti ai agentiilor locale si am negociat cu unii doar transport dus-intors pana la Catalina. Asa ceva nu s-a putut, cel putin nu in bugetul nostru; insa ne-am lipit de o excursie care ducea in Catalina (excursia era de scuba diving) cu conditia ca noi nu ramanem la scuba cu ceilalti ci pe noi ne duc direct pe insula. Ne-a convenit, oricum alta varianta nu aveam.
S-a cunoscut clar diferenta de clasa. Daca prima excursie (cu Captain Gringo) a fost perfect organizata si parca chiar personalizata, asta din Catalina (cu firma X, ca nici nu mai retin cum ii cheama) a fost “normala”, in sensul ca 35-40 oameni inghesuiti pe o barca care, desi era de viteza totusi nu avea viteza si se balanganea pe valuri de li se facuse rau catorva persoane (desi se credeau scufundatori…). Iar pranzul a fost o gluma cu ceva carne de porc si orez si la un moment dat au scos cativa homari care erau cotra cost (ha, ha!). Insa trecand peste asta am fost totusi in Insula Catalina, care desi nu e de marimea si frumusetea insulei Saona este totusi o insula din Caraibe iar asta nu poate fi decat de vis. Aici nu am stat decat pe o singura plaja, cea rezervata organizatorului cu pricina; oricum nu prea erau multe iar restul erau deja pline, insa a fost foarte bine, am avut pe unde sa ne plimbam, sa observam niste soparle cu aliura de cameleon, sa ne balacim in apa superba, sa tragem niste poze, deci cam tot ce se poate face in astfel de loc in doar cateva ore…
Insula Catalina, plaja pe care am acostat
Un fel de catun in Catalina
Oarecum regret ca nu am mai facut si alte excursii (mai ales cea din Samana) asa ca va sfatuiesc daca aveti ocazia sa le faceti fiindca doar asa puteti cunoaste si gusta cu adevarat din frumusetea acelei tari.
Ca si idee generala (iarasi comparatie aproape involuntara cu Thailanda), excursiile din Rep Dominicana nu sunt chiar ieftine (as zice oarecum duble ca pret fata de excursiile asemanatoare din Thailanda). Si nu doar excursiile… As tinde sa zic ca americanii strica piata…
Primii pe plaja din Catalina, inaintea puhoiului de turisti
Plaja de pe Catalina
Voi incerca acum cateva cuvinte si despre oameni… Desi este foarte foarte greu fiindca am avut putine ocazii sa interactionez cu oameni care nu depind direct de un bacsis sau de o vanzare. Insa am avut cateva astfel de ocazii si mi-am format o mica parere ce o voi exprima. Insa nu vreau sa se supere nimeni care a fost pe acolo si a stat mai mult si a cunoscut oamenii mai bine si are o parere diferita.
Inainte sa plec am citit ceva despre istoria tarii, care e destul de dureroasa, au avut pe cap colonisti, sclavagism, americani, haitieni si dictatori proprii. Saracii au liniste si stabilitate cam de 10, maxim 15 ani.
Si asta se cunoaste. Iarasi poate comparatia iritanta cu Thailanda care nu a fost niciodata sub ocupatie straina si (desi nici ei nu au avut o viata pe roze) totusi se cunoaste diferenta in atitudine, relaxare in fata vietii, capul sus mai mereu (la thailandezi) fata de o oarecare docilitate amestecata cu frustrare la dominicani (si aici ma refer mai mult la personalul care lucra la hotel – nu la tot poporul dominican despre care nicidecum nu as putea spune ca este docil si/sau frustrat).
Sa o dam pe cazuri concrete. Dupa cum am pomenit deja, la hotel exista politica “no tips”. Asadar cu cateva mici exceptii personalul de acolo, desi amabil, nu zambea fortat si se comporta destul de natural. Singurii care erau extra prietenosi erau ospatarii de la restaurantele a la carte fiindca acolo erau sanse bune de bacsis. Insa in rest, personalul de la restaurantul principal bufet (la care se lua si micul dejun), barmanii, cameristele, munctorii de prin gradini, cei de pe plaja, toti se comportau natural. Ceea ce pe mine personal m-a bucurat destul de mult (cine nu prefera naturaletea in locul prefecatoriei?!)
Insa asta mi-a oferit sansa sa-i observ asa cum sunt ei, adica la prima vedere oameni normali care vin la un job ce nu le face mare placere insa il fac fiindca oricum nu au ce altceva sa faca (nimic nou aici, peste tot e asa). Insa la a doua vedere parca am vazut un pic mai mult de atat. Am pomenit deja de privirile aspre ale fetelor care lucrau prin jurul meselor de la micul dejun (debarasau mesele, aduceau cafea, etc). Priviri aspre care apareau atunci cand masa lasata de unii in urma era cu farfuriile pe jumatate pline… Si ele trebuiau sa arunce mancarea aia… Si cred o faceau cu strangere de inima, fiindca acasa probabil au copii sau parinti sau vecini care nu pot avea asa mancare. Si e mancare din tara lor, de pe pamantul lor. Si nu, nu cred ca ele au voie sa scoata ceva din hotel pentru a duce acasa.
Am asistat odata la o faza: camera vecina s-a eliberat si au venit sa faca curat. La un moment dat am auzit un fel de semnal si apoi am auzit pasi. Venise vreo 5-6 cameriste acolo. Am iesit pe hol si am aruncat un ochi, usa de alaturi era larg deschisa. Erau toate napustite peste minibar-ul din camera, fiecare cu cate ceva in mana se grabea sa consume cat mai repede. Care trageau cu putere din pai sucul din cutie, care dadea pe gat punga cu alune, care cipsurile… Asta m-a facut sa inteleg definitiv ca ele nu pleaca cu nimic din hotel si fazele de genul asta sunt singurele in care pot si ele sa se “infrupte” din “belsugul” de acolo…
La fel probabil si cu fetele care debarasau mesele, cine stie cum, cand si unde apucau sa mai “ciuguleasca” si ele cate ceva din ce ramanea pe mese (fiinca ce remanea in restaurant, la bufet, clar se refolosea pt meniul de a 2-a zi).
M-am pus pt o secunda in locul lor. Au o tara superba, bogata, peisajul este perfect chiar acolo la 2 pasi (terasa pt micul dejun era langa plaja) dar au un job deloc de invidiat, intr-o zona plina de lanturi hoteliere conduse de straini bogati si cu turisti (mai mult sau mai putin) bogati, insa bogati fata de ele. Si poate ca in urma cu 20-30 de ani parintii lor trudeau de zor pe santier la constructia acelor hoteluri. Si poate cu 50-60 ani in urma pe aceleasi locuri bunicii lor erau sclavi pe plantatiile de trestie de zahar…
Asta citeam eu in privirea lor si a cameristelor si a baietilor in salopeta verde care mestereau de zor prin gradini si prin jurul cladirilor, care careau roabe cu nuci de cocos, care faceau curatenie prin curte si care impodobeau cu instalatii de Craciun miile de palmieri de pe domeniu (era sfarsit de Noiembrie).
Au fost momente, chiar din prima zi, in care am simtit ca parca sunt intr-unul din numeroasele filme cu actiunea in Cuba anilor ’50, cand americanii bogati se lafaiau prin Havana iar cubanezii de rand ii serveau supusi, insa adunand in ei multa frustrare si asteptand “la revolucion”, iar cand aceasta a venit le-a dat, impreuna cu Castro, un sut americanilor de i-au zburat de acolo (si nu numai lor ci tuturor bogatilor care le acaparase tara).
Cred ca as fi in stare sa pun pariu ca si dominicanilor de rand, cel putin celor care lucreaza in domeniul hotelier din Punta Cana, le-ar aduce o imensa satisfactie sansa de a da un sut sanatos tuturor de acolo, sa-si ia pamanturile inapoi si sa se bucure ei cu familia lor de ce le poate oferi tara aia, fara a lucra pt straini si a se multumi cu niste firmituri.
Usor de inteles acum de ce dupa prima zi nici nu am mai calcat la cina in restaurantul bufet. Am mers doar la a la carte si am fost atent la ce comand si am mancat mereu tot. Si tare mult mi-ar place daca acest hotel cat si toate celalalte ar renunta la restaurantele bufet (cu mult prea mare risipa) si ar face doar a la carte, sau ramane si bufet insa taxa de penalizare pt cei ce-si bat joc de mancare.
Baietii in verde de la hotel, buni la toate
O alta faza notabila a fost la acel pranz rustic de pe plaja din Insula Saona. Cei 3 angajati ai lui Captain Gringo ne-au aranjat o masa superba sub palmieri cu o gramada de bunatati (vedeta fiind homarul la gratar). Cum mancare si locuri erau destule, nu intelegeam de ce dupa ce au terminat de aranjat masa cei 3 nu s-au asezat cu noi la masa (ci s-au restras la cativa pasi si asteptau). Nu mancau – nu aveau alta mancare- ci doar asteptau. Cum mie imi era foarte foame, imi imaginez ca si lor le era cel putin la fel (eu macar mancasem ceva dimineata). Am insistat destul de mult sa vina si ei langa noi sa mancam impreuna (in Thailanda nici nu se putea altfel, barcagii si ghizii mancau cot la cot cu turstii si se discuta si se glumea…). Insa aici nu a fost asa. La un moment dat una din tipele din grup (care era si un fel de ghid freelancer, o poloneza ce era de 3 ani acolo) mi-a explicat ca nu are sens sa insist, ca asa sunt ei, ca asa e regula lor, nu stau la masa cu turistii, nu au voie. Si intr-adevar, dupa ce noi am terminat si ne-am ridicat, eu venit si ei si au mancat ce a ramas de la noi…
Din pacate aproape orice “paradis tropical” are si o fatada realista pe care turistul, daca se chinuie sa o observe si sa o inteleaga atunci e posibil sa nu-i mai tihneasca la maxim acel concediu. Fiindca de cele mai multe ori vorbim de tari sarace, adica mai sarace decat saraca tara noastra. Iar eu (si cred ca multi dintre voi) nu avem dezvoltat instinctul ca altii mai amarati trebuie sa stea la discretia noastra, sa ne faca poftele si sa se multumeasca cu niste firmituri.
Bine, nici lipsa turistilor nu cred ca i-ar ajuta. Insa poate au nevoie de altfel de turisti, de turisti mai degraba de tipul backpacker care nu vin si varsa mii de euro in conturile deja grase ale bogatilor proprietati de hoteluri. Oarecum iarasi punct in plus pt Thailanda, cel putin in zona Krabi nu cred ca sunt mai mult de 1-2 mega hoteluri all inclusive. Cele mai multe hoteluri sunt mici sau medii si nu ofera all inclusive astfel incat toti ceilalti din jur au cate ceva de castigat.
Insa cred ca asta e diferenta intre o tara conduse de 60 de ani de acelasi rege si cu o rata mica a coruptiei si o tara abia iesita la lumina libertatii in care presedintele nu mai poate da inapoi acum si nu mai poate “alunga” multimea de “afaceristi” care probabil deja detin 90% din ce-i interesant din tara aia (buba mare e ca nici noi nu suntem chiar departe de asta, insa nu dezbatem, nu are sens acum si aici).
Am pomenit undeva mai sus ca atunci cand am vrut sa iesim de pe plaja administrata de autoritatile din Punta Cana (adica plaja de dupa hotelul care era dupa hotelul meu) era un gardian care nu ne-a lasat sa trecem, nu e safe, sunt hoti… Tot pe aceeasi tema, in drum spre La Romana (spre insule) a trebuit sa intram pe autostrada cu plata. Ca peste to tin lume, la intrarea pe autostrada e cineva care colecteaza taxa. Numai ca aici acel cineva erau de fapt cate 3 soldati imensi, fiecare cu cate un shotgun de toata frumusetea. Am intrebat pe sofer daca aia sunt mereu acolo (sau o fi azi un eveniment mai special). Mi-a zis ca mereu. Am intrebat de ce au ditamai arma si nu doar un pistolas sau ceva in genul asta. Mi-a raspuns simplu: “For safety”. Nu am dezvoltat subiectul asa ca am ramas nelamurit despre a cui siguranta era vorba… Si apropo, taxa de autostrada nu era mare, ceva sub 1 dolar.
Intre hotelul meu si urmatorul era o fasie cam 20-30m de plaja publica. Adica acolo unde avea voie oricine, mai precis si localnicii (fiindca de exemplu plaja de la hotelul nostru era pazita si nimeni nu avea voie sa intre, in afara de turisti – la fel si la hotelul urmator).
Dar cum paseai fix 1 metru in afara granitei plajei hotelului, cum paseai in alta lume. In lume aia specifica, colorata si mirositoare. Lumea cu o densitate maxima de vanzatori fie ambulanti, fie trageau de tine sa vii la taraba lor, fie iti vindeau rom / cigars / cocoa, fie suveniruri, fie imbracaminte, fie sporturi nautice (“Cheaper than the hotel mister, at the hotel is 100, I give you 80….”). Si nu puteai pleca de acolo pana nu promiteai solemn ca atunci cand te hotarasti sa cumperi ceva o vei face de le ei. Mi-a amintit destul de mult de Tunisia unde si acolo vanzatorii erau cam la fel de agresivi. Bine, “agresiv” e un cuvant cam dur, nu-ti faceau rau cu nimic, insa erau foarte insistenti si obositori la un moment dat. Insa nu pot spune ca nu-i inteleg… cu atatea zeci de mii de turisti in jur si cu atata marfa in magazinul tau, frustrarea trebuie sa fie maxima ca hotelierii sunt atat de lacomi si vor ei totul: hotelurile sunt toate dotate cu tot felul de magazine in care gasesti marfa asemanatoare plus nota ca e mult mai safe sa cumperi de la hotel dacat din afara lui, mai ales ca la hotel nu-i chiar cu mult mai scump – si aici ma refer la tot: imbracaminte, suveniruri, sporturi nautice, etc… Si 99% din turisti cred ca de la hotel cumpara.
Cred ca aici se greseste destul fiindca dominicanul de rand ar trebui lasat sa castige mai mult de pe urma turistului, altfel frustrarea va creste si nu se stie cand se va umple paharul…
Am multi amici care spun ca atunci cand te duci in concediu trebuie sa te duci deschis, sa te relaxezi si sa te simti bine, nu cu ochiul critic si gata sa iei in serios orice mica neregula. Insa ei se refera cred mai mult la cazare, conditii camera, hotel, agentie, etc…
Si eu m-am simtit foarte bine acolo si m-am relaxat la maxim si nu am plecat de acasa cu un ochi critic, insa am fost acolo nu doar sa mananc, sa beau si sa stau la soare. Oricunde ma duc incerc sa invat si sa cunosc cate ceva despre tara si oameni. Despre viata si isotria lor. Despre ce le place si ce nu… Despre ce simt si cum privesc la masele de turisti din tara lor, cum ii impacteaza. Insa facand asta uneori descoperi aspecte care te intristeaza. Turismul nu a facut niciodata rau in nici o tara. Insa sunt unele locuri in care localnicii sunt mai mult ca un fel de caini carora li se plimba bunatati pe la nas si cam atat, rar de tot apuca si ei sa mai guste din ele… Si asta cred eu ca e mare pacat. Ideal ar fi din turism sa profite toti.
Insa daca te inveti sa nu observi lucrurile astea atunci concediul tau poate atinge cotele perfectiunii. Iar Republica Dominicana este o destinatie superba in care ai toate sansele sa primesti tot ce iti doresti. De cele mai multe ori poti sa te simti ca un rege. Ceea ce pt multi este exact ceea ce cauta (si eu recunosc, oriunde ma duc vreau sa fiu tratat cat mai bine). Insa depinde mult pe umerii cui sta tronul tau de rege, chiar daca e doar temporar si chiar daca ai platit pt el bani munciti cinstit. Mie personal imi place sa ma simt rege in tarile mai bogate decat Romania, acolo unde cei care fac turism muncesc decent si castiga decent (desi ma costa mai mult).
Nu, asta nu e un indemn sa nu mergem in Rep Dominicana sau in alte tari sarace. Ba sa mergem, ca e foarte frumos!! Si e concediul nostru si trebuie sa ne simtim bine si e perfect logic sa mergem acolo unde este si frumos si convenabil. Si daca altii sunt mai saraci este adevarat ca nu e vina noastra si nici nu e datoria noastra sa le schimbam soarta. Insa putem face mici diferente.
Eu as mai merge in Rep Dominicana? Da, clar! As mai sta la acelasi hotel? Initial as incerca sa nu, as incerca sa gasesc altceva intr-o alta zona, ceva condus de localnici si in urma caruia 90% din ce cheltui eu acolo sa ramana la localnici. Insa daca nu gasesc asta (cel putin nu in conditii bune de securitate pt mine si sotie) atunci da, poate as mai sta la acelasi hotel. Insa de data asta as face altfel: as da bacisis mai mult. As manca doar la a la carte si la micul dejun nu as mai lasa nimic in farfurie. Si nu as cumpara nimic de la hotel, m-as duce alaturi si as cumpara de la amaratii aia care poata daca au vandut de 25 USD intr-o zi atunci pt ei acea zi este excelenta . Si aici ma refer mai mult la suveniruri fiindca oricum nu ai nevoie de altceva, insa suvenirurile lor sunt interesante, eu am cumparat multa cacao, rom si chiar trabucuri, desi nu fumez. Daca fiecare turist si-ar cheltui banii de suveniruri in afara hotelului atunci clar oamenii aia ar avea viat aun pic mai indulcita.
Si fiinca am zis de multe ori ca e o tara suberba, insa nu pot explica asta doar din cuvinte, cred niste poze ar putea sa-mi sustina cel mai bine punctul de vedere. Asadar iata cateva fotografii de prin Catalina, jurul hotelului si Saona (in ordinea asta):