Voi incerca sa descriu “aventurile” avute pe parcursul unei saptamani, in care am incercat sa vad cat mai mult din Lisabona… insa doar dupa ora 6 PM (da, vizita a fost mai mult “bussiness” decat “pleasure”).
Impresia pe care mi-a lasat-o orasul: ca la noi. Mai bine decat la noi, dar nu cu mult. Au fost zone prin care am trecut cu autobuzul care imi dadeau impresia ca ma aflu in cartierele noaste din Bucuresti. Apoi descopeream cate un obiectiv de pe lista mea si iar ma apucam de facut poze…
Oamenii: pareau simpli si prietenosi. De fiecare data cand le-am cerut ajutorul au incercat pe cat au putut sa mi-l ofere, folosindu-se de pseudo engleza lor.
Limba: nu de putine ori am avut senzatia ca ma aflu acasa in Romania, mai exact in Moldova. Mi-era familiara limba fireste pentru ca pe alocuri seamana cu romana, ca orice limba latina, dar poate si datorita accentului care pare “moldovenesc”.
Am cunoscut un cuplu din Brazilia in incercarea esuata de a vedea Castelul Sao Jorge aproape de ora inchiderii. Pentru ca era tarziu, nu ne-au mai lasat paznicii sa-l vizitam asa ca am intrat in contact cu ei in timp ce ne indepartam de intrare. Ne-am imprietenit repede. Subiecte comune: Sclava Isaura (da, desi nu credeam ca voi vorbi vreodata cu cineva despre serialul acesta…), Brazilia (in special Rio de Janeiro, despre care ziceau ei, nu este atat de periculos pe cat crede lumea) si Romania (spre surprinderea mea auzisera de noi!).
Dupa cum spuneam, am intrat usor in vorba cu ei si am incercat sa gasim impreuna un loc in care sa mancam. Fara succes insa din cauza braziliencei care ar fi dorit sa manance un anumit fel de peste de care auzise de acasa. Daca era dupa noi (barbatii) ne-am fi oprit la prima crasma mai acatarii si am fi mancat ce se nimerea. Dar nu s-a putut… Dupa multe insistente ale tipei (care exceptand faza cu mancarea a fost foarte de treaba) am continuat aventura prin orasul vechi dupa pestele “fermecat”. Bineinteles ca nu l-am gasit si pentru ca s-a facut tarziu si s-a lasat racoare ne-am hotarat sa ne indreptam spre hotel. Fiecare spre al lui, bineinteles. Fara prea multe emotii, desi ora era tarzie si eram destul de departe de hotelul la care am fost cazat, am prins singurul numar de autobuz care ma ducea “acasa” si am ajuns in timp util pentru o masa calda la mall-ul din apropierea hotelului.
Aici alta surpriza. Dupa ce mi-am luat ceva de mancare si m-am asezat la masa, m-am hotarat sa sun in Romania. La finalul conversatiei m-a abordat un chelner cu intrebarea de unde sunt: Rusia sau Romania? Am zis Rusia, bineinteles ☺ Glumeam, nu mi-e rusine ca sunt roman, chiar daca unora le este (pe buna dreptate uneori). Pe unde merg, intrebat sau nu, “recunosc” ca sunt din Romania. Le urmaresc reactia si-mi dau seama ce au auzit despre noi: bune sau… rele. Dar asta este alta poveste… n-are legatura cu Lisabona.
Sa revenim… le-am zis ca sunt roman. Asa am aflat ca auzindu-ma vorbind, chelnerii au facut un pariu legat de tara din care veneam: Rusia sau Romania. Mi-au spus ca au o colega romanca si au chemat-o la masa mea. Dupa o scurta conversatie am aflat de unde era ea (acum insa nu-mi amintesc) si ca venise in Portugalia sa castige bani… surpriza mare… bani! Avea toata familia aici si ajungea foarte rar in Romania, iar cand se intorcea avea sentimentul de instrainare (traia deja de 8 ani in Lisabona).
Nu are rost sa mai zic ca dupa seara aceea am avut parte de tratament “special” la localul unde gatea ea (era ceva gen McDonalds sau KFC din mall-urile de la noi). Mi s-a recomandat de fiecare data mancarea cea mai buna si mai proaspata si chiar am fost avertizat in cateva randuri sa nu comand anumite sortimente de mancare de la ei. Da, ca si la noi, mai aveau si mancare din ziua precedenta sau pur si simplu cred ca nu era prea buna…
Sa revenim la Lisabona. Din cate am aflat acolo, se pare ca exista un Card (Lisabona Card) cu ajutorul caruia puteti vizita redus sau chiar gratuit majoritatea obiectivelor turistice. Pe langa asta il puteti folosi sa va deplasati gratuit si nelimitat intre obiective folosind reteaua publica de transport. Cardul bineinteles costa si trebuie sa va ganditi inainte de a-l achizitiona daca intr-adevar va trebuie sau nu. Daca aveti de gand sa luati la rand toate obiectivele din oras cred ca ar fi util. Daca nu va impuneti totusi un ritm si nu tineti sa vedeti tot ce se poate, exista oricand varianta cumpararii biletelor pentru mijloacele de transport in comun.
Pentru mai multe detalii si lista de preturi puteti accesa site-ul official: http://www.lisboacard.org
Asadar ce puteti vedea in Lisabona:
Oceanario de Lisboa – este consturit pe raul Tajo (Tejo in portugheza) si este unul din cele mai mari aquarium-uri din lume.
Vizita la Oceanario poate fi o experienta placuta, chiar foarte placuta as zice daca reusiti sa evitati un mic impediment: grupurile galagioase si uneori dezordonate de copii care au fost adusi la Ocenarium in timpul orelor de scoala. Chiar si asa va recomand sa-l treceti pe lista. Puteti vedea o multime de specii de pesti si mamifere marine. Sfat: nu ratati pinguinii si vidrele.
Turnul Vasco da Gama
De la Oceanario puteti merge pe jos sau puteti lua un teleferic pana la Turnul Vasco da Gama.
Cu o inaltime de 145 de metri si forma asemanatoare panzei unei corabii, Turnul Vasco da Gama este cea mai inalta cladire din Lisabona. Puteti admira orasul din varful turnului unde se poate ajunge cu ajutorul a trei lifturi cu pereti de sticla. Din 2007 insa, turnul a fost inchis pentru a se amenaja un hotel de lux si momentan accesul pe plaforma din varful turnului este restrictionat.
Podul Vasco da Gama – este un pod suspendat (cel mai nou pod din Lisabona) care traverseaza raul Tajo si permite accesul intre nordul si sudul capitalei portugheze. Este considerat cel mai lung pod din Europa, avand o lungine de aproximativ 17 km, dintre care 10 sunt peste raul Tajo.
Podul a fost proiectat sa reziste unui cutremur de cinci ori mai puternic decat cel din 1755, care a devastat Lisabona, estimat intre 8,5 și 9 grade pe scara Richter. Din cauza lungimii sale, a fost nevoie sa se ia in calcul și sfericitatea Pamantului pentru a așeza corect stalpii.
Podul a fost inaugurat in martie 1998 dupa doar 3 ani de la inceputul constructiei, care a avut loc in februarie 1995 (prin comparatie, la Pasajul Basarab s-a lucrat cam 5 ani si 4 luni avand o lungime de 2 kilometri…). In acelasi an s-au sarbatorit 500 de ani de la sosirea lui Vasco da Gama in India, de aici si denumirea podului.
Manastirea Jeronimo – face parte din Patrimoniului Universal UNESCO si este locul in care se afla mormantul lui Vasco da Gama. Tot aici se gaseste si mormantul poetului Luis de Camoes, poetul national al Portugaliei autorul operei epice “Luisiadele”, in care sunt relatate descoperirile și cuceririle exploratorilor portughezi.
Manastirea a fost construita in anul 1502 de catre Regele Manuel pentru a comemora expeditia lui Vasco da Gama si pentru a multumi Fecioarei Maria pentru succesul acestei calatorii.
Monumentul Descoperirilor
Foarte aproape de Manastirea Jeronimo, pe malul raului Tajo se afla Monumentul Descoperirilor. Monumentul a fost inaugurat in 1960 pentru a comemora 500 de ani de la moartea printului Henry Navigatorul, cel care a finantat multe din expeditiile portugheze ale secolului al XV-lea. In forma de corabie, monumentul are la prova statuia Printul Henry iar pe partiale laterale un numar total de 33 de statui reprezentand figuri istorice importante ale vremii: Regele Manuel I, poetul Camoes , Vasco da Gama, Magellan, etc.
Exista un lift care va poate duce in varful monumentului de unde puteti admira privelistea oferita de raul Tajo si monumentele din zona.
Turnul Belem – a fost construit in 1515 de catre arhitectul military Francisco de Arruda cu rolul de a apara portul Lisabona. Aici isi aveau punctul de plecare multe expeditii fiind ultimul lucru pe care il vedeau navigatorii inainte de a pleca pe mare.
Turnul face de asemenea parte din Patrimoniului Universal UNESCO incepand cu anul 1983.
Castelo de Sao Jorge (Castelul Sfantul George) – este unul dintre cele mai importante obiecetive turistice ale Lisabonei putand fi vazut din aproape orice zona a orasului datorita pozitionarii sale strategice pe cel mai inalt deal din zona.
Puteti ajunge la castel luand travaiul (numarul 12 sau 28) sau chiar pe jos daca doriti sa faceti un mic “traseu” pe strazile abrupte ale orasului. Calatoria cu tramvaiul ofera un farmec aparte datorita vechimii vagoanelor.
Zidurile castelului Sao Jorge dateaza inca din secolul al VI-lea cand a fost fortificat de romani, vizigoti si in cele din urma de mauri in urma ocupatia maura din secolul X. Castelul a fost resedinta regala a maurilor pana in anul 1147 cand a fost cucerit de catre primul rege al Portugaliei, Afonso Henriques. Castelul a devenit dupa, principala resedinta a regilor portughezi.
Castelul a fost avariat grav in timpul Marelui Cutremur din 1755, care a distrus aproape in totalitate Lisabona. Dupa renovare a continuat sa fie folosit in scop militar pana la inceputul secolului 20.
Castelul ofera o panorama cuprinzatoare asupra Lisabonei si a raului Tajo. La intrare se gaseste o statuie a Regelui Afonso Henriques. De aici, treptele duc la cetatea fortificata unde vizitatorii se pot plimba de la un turn la altul admirand privelistea de la baza castelului.
In Complexul castelului se mai gasesc un restaurant, un muzeu si un un sit arheologic de unde au fost excavate ramasite ale cartierului maur. Muzeul gazduieste o expozitie de piese arheologice excavate de pe locul pe care se afla castelul.
Plimbandu-ma prin oras am ajuns la cateva obiective care nu erau neaparat pe lista mea, dar merita vazute: Praca do Comercio, Elevador Santa Justa, Praca Dom Pedro IV, Praca dos Restauradores, etc.
Praca do Comercio
Din pacate, am ramas si cu o impresie negativa. In zona Praca do Comercio am fost de multe ori abordat de persoane care vindeau droguri si cand zic droguri nu ma refer la chestii “usoare”… Conversatia cu ei crea un anumit disconfort pentru ca trebuia sa ai grija cum ii refuzi, cat mai “frumos” cu putinta, fiind de cele mai multe ori foarte insistenti. Nu mai zic ca judecand dupa fetele lor nu erau chiar cei mai “prietenosi” localnici…
Elevador Santa Justa
Praca Dom Pedro IV
Praca dos Restauradores
Cam atat am reusit eu sa vad. Mai aveam pe lista cateva obiective la care nu am mai avut timp sa ajung: Muzeul Calouste Gulbenkian, Palatul Ajuda si Statuia lui Cristos de pe malul raului Tajo. Poate data viitoare…
Ca o concluzie, pot spune ca recomand Lisabona. Daca aveti ocazia, chiar si pe fuga cum am avut-o eu, nu ezitati. Este un oras turistic deosebit, care merita vazut.